In Memoriam Christopher Hitchens

Tocmai am aflat că a ieri a murit Christopher Hitchens, într-o clinică din Texas, în urma unei pneumonii, o complicație a cancerului esofagian cu care a fost diagnosticat în iunie anul trecut.

După o viață trăită printre conflicte – unele în plin război, altele „academice” – la 62 de ani a pierdut ultima luptă și […]

1 aprilie

Așa, a cam trecut și ziua păcălelilor. La voi, deja; la mine, aproape.

Îmi pusesem în gând, ieri seară (adică pe 31 martie seara, ca să fie limpede), să trântesc și eu o păcăleală, ceva. Poate o poveste cum mi-am făcut horoscopul (o, da, chiar mă pricep la astrologie, BION!) și am decis să devin […]

Biserica în spitale…

Scria Leviatan recent, pe blogul propriu, despre o experienţă recentă cu popi prin spitale…

Anul trecut am fost şi eu, pentru câteva luni bune, internat în spital… E un fost sanatoriu TBC construit la scurt timp după Al Doilea Război, care acum funcţionează ca spital de mai toate cele, având în uz şase „pavilioane” de opt etaje, din care unul serveşte doar ca clădire administrativă. Înafară de acesta din urmă, toate au la parter o „capelă”, unde popa spitalului, pe jumătate senil deja, ţine slujbe prin rotaţie. Şi când nu ţine slujbe, se plimbă prin spital să „ducă mângâiere” bolnavilor şi să vândă rozarii, crucifixuri şi Biblii. M-a vizitat şi pe mine. De trei ori. A treia oară i-am explicat zâmbitor că ar fi foarte prudent din partea lui să noteze numărul camerei şi să nu mai calce pe acolo…

[…]

Ultimele zile, primele zile

… ale anului. Zile ca oricare altele. Au o semnificaţie aparte (şi aia doar simbolică) doar pentru că am ales arbitrar să declarăm că un „tur de pistă” al pământului are o însemnătate aparte şi că azi e învârtirea de sfârlează în care începe „anul”. […]

Somebody shoot me

Holy fuck! Era cât pe-aci să prindă aripi bietul computer… Mă tot chinui să scriu un articol lung şi stufos şi pentru a treia oară la rând se întâmplă „ceva” şi se duce pe apa sâmbetei! Prima oară am închis browserul din greşeală… apoi m-am împiedicat de cablul de alimentare… apoi a trebuit să resetez sistemul, că bietul Windows a cedat psihic la stress! Ah, desigur, salvări regulate… N-am avut niciodată prostul obicei de a le face. Poate din cauză că am învăţat să dactilografiez pe o maşină de scris… un Robotron de 15 kile, cum se mai vedeau prin grefe şi secretariate de şcoli până mai acu’ câţiva ani. Sau poate pentru că sunt prea comod din fire ca să mă ocup de toate amănuntele inutile şi irelevante. Pffff… Nevermind. Mulţam de vizită… mai ales că n-am nimic nou şi nimic interesant prin zonă – am fost prin alte părţi vreo două săptămâni sau cam aşa ceva. Şi m-am întors tocmai când a inceput vremea de rahat. Nici nu se putea sincronizare mai perfectă! … Şi dacă mai văd azi încă o reclamă cretină cu Valentino Rossi strâmbându-se în beneficiul nu-ştiu-cărei companii telefonice, arunc televizorul pe geam. Nu că n-ar fi un bun şi cunoscut sportiv şi un băiat drăguţ, dar clipurile alea publicitare sunt absolut cretine! Cum ziceam, nevermind! Later Edit, not worth another post: Am înţeles că lumea caută păcate pe net (malahie, gomorie, alte -ie) şi nimereşte aici. Am înţeles şi că lumea caută Qlarivia şi are răbdare să meargă până la a 5-a pagină pe Google ca să găsească blogul ăsta… Dar n-am înţeles cu ce ocazie trei (!) hit-uri la căutări după cuvintele-cheie „mos craciun neanonim„. WTF?! […]