Întotdeauna nu e întotdeauna chiar întotdeauna

Scrisesem cu un an și ceva în urmă despre transmisiunea „Averea Bisericii”, cum se intitula ediția din 30 martie 2001 a emisiunii Cu ochii-n patru, TVR1. Unul dintre cei intervievați a fost preotul Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal al Patriarhiei Ortodoxe Române, care spunea la un moment dat că:

Biserica, dacă are un ban […] […]

Facultatea de Litere, Istorie și CEEE?

Se pare că am rămas în urmă rău de tot cu noutățile. Ultima oară când am avut de-a face cu Universitatea de Vest din Timișoara, „Literele” se numeau oficial „Facultatea de Litere, Istorie și Filosofie”. Se numeau. Nu se mai numesc, după cum am aflat cu întârziere din fluxul RSS al hârtiei igienice electronice ZiarulLumina.ro, […]

Ministerul Magiei și Biserica Ortodoxă

Drapel ROR

Trăiam cu iluzia că m-am obișnuit deja cu inepțiile publicate de Ziarul Lumina. E drept, de multe ori mă apuca râsul, îmi creștea tensiunea sau mă lovea indignarea citind materialele care-mi aterizau pe fluxul RSS, dar găseam totuși destul de rar ceva care să mă surprindă.

Cu câteva minute în urmă […]

Reacția isterică a BOR la campania ASUR

Am citit răspunsul Patriarhiei BOR la comunicatul ASUR privind campania „Stop îndoctrinarea religioasă în școli” încă de marți seara, când mi-a aterizat pe fluxul RSS de la Basilica.ro. De atunci l-am mai recitit de câteva ori, ca să-mi dau seama în ce fel corespunde imaginii unei organizații care se declară a fi păstrătoarea Adevărului (cu […]

Comentariu pe marginea unuia din Principiile umanismului secular

Am avut recent parte de câteva comentarii din partea cuiva care folosește nick-ul „Bonobo”. Printre altele, a lăsat un comentariu la pagina „Principii ale umanismului secular”. Paginile respective, spre deosebire de articolele/intrările de blog, le-am publicat cu intenția de a exista ca atare, ca materiale documentare; nu ca discuții. Am uitat însă să dezactivez comentariile […]

BOR ne oferă soluția pentru „dependența” de pornografie

Pornografia este o mare problemă, știați asta? Pardon, „o problemă mondială”. Iar „dependența” de pornografie un pericol, „maladia secolului XXI”! Sau invers, pornografia maladia secolului și dependența de porn o problemă mondială. Ceva de genu’ ăsta…

Ah, nu știați încă? Aflați acum. Cine vrea să cunoască detaliile exacte, poa’ să meargă pe situl Ziarului Lumina […]

Problema fundamentală cu predarea religiei în școli

Este îndoctrinare religioasă cvasi-obligatorie.

Religia se predă confesional ((Art. 17 alin. 2: «Disciplina Religie poate fi predata numai de personalul didactic […] abilitat, în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si cultele religioase recunoscute oficial de stat.»)). Nu ca educație despre religie (cum ar fi cazul dacă s-ar preda ca istoria […]

Catedrala Mânturii Neamului: Patriarhia bosumflată pe ASUR

Pe 3 septembrie, vinerea trecută, am fost înștiințați că patriarhul Daniel, a binecuvântat începerea lucrărilor de construire ale Catedralei pompos numită a „Mântuirii Neamului”. O catedrală care, după cum preafericitul prealuminat părinte patriarh al poporului ne-a arătat, „ nu este nici mare nici mică”; și care „este o necesitate practică ţinând seama de numărul mare aproape şaizeci de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care nu încap mai mult de doisprezece [sic] în Altarul Catedralei actuale de pe Dealul Mitropoliei.” (Conform CatedralaNeamului.ro) Asociația Secular–Umanistă din România (ASUR) a publicat pe blogul propriu, sub titlul „Catedrala Mânturii Neamului – o necesitate practică?”, un scurt articol în care atrăgea atenția asupra superficialității motivației pomenite și asupra costurilor suportate de bugetul de stat. Replică la replică Răspunsul din partea BOR n-a întârziat mult. A doua zi, pe situl Ziarului Lumina, organul oficial al Patriarhiei, apărea comunicatul de presă cu titlul „O nouă încercare de dezinformare a opiniei publice în legătură cu Catedrala Mântuirii Neamului”. În cuprinsul acestuia ni se „reamintesc” câteva vechi argumente în care cocleala e din nou mascată sub luciul argintiu al retoricii smiorcăite cu iz de mania persecuției. […]

Biserica în spitale…

Scria Leviatan recent, pe blogul propriu, despre o experienţă recentă cu popi prin spitale…

Anul trecut am fost şi eu, pentru câteva luni bune, internat în spital… E un fost sanatoriu TBC construit la scurt timp după Al Doilea Război, care acum funcţionează ca spital de mai toate cele, având în uz şase „pavilioane” de opt etaje, din care unul serveşte doar ca clădire administrativă. Înafară de acesta din urmă, toate au la parter o „capelă”, unde popa spitalului, pe jumătate senil deja, ţine slujbe prin rotaţie. Şi când nu ţine slujbe, se plimbă prin spital să „ducă mângâiere” bolnavilor şi să vândă rozarii, crucifixuri şi Biblii. M-a vizitat şi pe mine. De trei ori. A treia oară i-am explicat zâmbitor că ar fi foarte prudent din partea lui să noteze numărul camerei şi să nu mai calce pe acolo…

[…]

PI=3, păcătoşilor!

În articolul precedent am făcut puţin lumină în ce şi cum e permis din punctul de vedere al frustrării schizofrenice a unor retardaţi impotenţi dreptei credinţe în materie de sex. (Adică mai nimic şi încă şi aia aşa, cu picătura.) După ce ne-am lămurit, prin graţia evlavioasă a domnului neAnonim că ştiinţa nu are niciun folos, un alt domn, de data asta Anonim, ne lămureşte că ştiinţa „lucrează cu aproximări şi variabile impotente” (?) într-un post pe cât de înflărăcat, pe atât de lipsit de înţeles:

CARE STIINTA MA ? ALEA CARE SE NUMESC EXACTE SI LUCREAZA CU APROXIMARI SI VARIABILE CARE DE IMPOTENTE CE SUNT NICI NU-L POT CALCULA CORECT PE PI SPUN CA E APROXIMATIV =3,14?FUGI REPEDE CA NE STRICAM DE RIS

Oh, săracii oameni de ştiinţă, care se ghidează după aproximări şi bâlbâie că Pi e „aproximativ” 3,14, când ar fi aşa de simplu să ia valoarea exactă din Cartea Cărţilor, unde în Cartea a doua a Cronicilor, IV stă clar scris:

1. După aceea a făcut jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coli, lat de douăzeci de coţi, înalt de zece coţi. 2. A făcut aşa-numita mare de aramă turnată rotund, care avea de la o margine până la cealaltă zece coţi, iar înălţimea ei era de cinci coţi; o sfoară de treizeci de coţi putea să o cuprindă împrejur.

[…]