Previziuni pentru 2009

Mai o zi, două, şi se sfârşeşte şi anul ăsta. Şi, ca la orice cumpănă de ani, sunt la modă bilanţurile pentru anul ce-a trecut şi planurile pentru cel ce stă să înceapă. Şi-ar mai fi ceva… Ah, da! Previziunile! Sunt la modă şi previziunile pentru anul ce urmează – mai ales când cele pentru cel ce-a trecut au nimerit ca nuca-n perete (e.g., au cam rămas cu buza umflată ăia de aşteptau găuri negre sub Geneva şi quasari în Pacific din cauza ciclotronului proaspăt pus în funcţine de CERN). Şi, evident, oricine se respectă este dator să-şi aducă contribuţia, după posibilităţi şi cunoştinţe. Celebrele prezicătoare şi vindecătoare Eftimia, Gavrila, Omida, Aurora (ş.a.m.d. ad infinitum) s-au pregătit din timp cu anunţuri pline de cărţi de tarot (ba deschise, ba închise, când drepte, când întoarse), extrageri loto de Hg, tratamente cu H2O vie (nu, stai, ăştia-s firmă serioasă, producători de apă distilată la 1 €/L) numai bune pentru ăi de cred că tot ce zboară se mănâncă… Mă rog, prietena virtuală Alexandra şi amicul la fel de virtual TLP tratează mai detaliat problema… Dar nu pot să nu-mi aduc şi eu contribuţia. Cu o prezicere detaliată şi folositoare, se înţelege. […]

Urări de bine de la Vatican

Ieri, 22 decembrie, în Observatorul Roman, gazeta oficială a Vaticanului, a fost publicat discursul de Crăciun al papei. Un discurs dulce-amar şi condimentat cu obişnuitele obsesii, din ultima vreme, ale Scaunului.

Mierea

A trecut destul de repede peste urările de bine şi altele asemenea, pentru a face un bilanţ al împlinirilor Bisericii Catolice din 2008, începând cu variate aniversări (50 de ani de la aia, 10 de la ailaltă etc.) şi terminând cu minunatele acţiuni întreprinse de BC pentru a „duce lumina în lume” prin vizitele în SUA şi Franţa şi, mai ales, în Australia – pentru proaspăta Zi Mondială a Tinerilor. Mai bine de o mie de cuvinte vesel-sforăitoare despre „atmosfera de graţie” a Crăciunului, a cărui bucurie „nu găseşte nicio explicaţie” şi vine doar şi numai de la Duhul Sfânt şi alte asemenea aiureli mistico-metafizice specifice… totul este roz şi frumos şi armonios. Pentru că trebuie să fie consecvent, nu-i aşa, cu politica struţului aplicată de atâta timp, care îmbină simbolomania cu pragmatofobia şi neagă realitatea a mai tot ce este tangibil şi cognoscibil altfel decât prin „revelaţie”. Aşa că zâmbiţi şi îmbrăţişaţi-vă, că toţi, nu-i aşa, suntem un pic mai buni de Crăciun şi totul este, nu-i aşa, un pic mai frumos – sau aşa se vede de la înălţimea fotoliului tapiţat în catifea roşie unde stă Papa, închipuindu-şi că Utopia catolică ar avea vreo legătură cu lumea în care trăim.

[…]

Biowash(my)balls

Motto: Dacă deschizi o cutie cu râme, ai întotdeauna nevoie de una mai mare pentru a le închide la loc. Am mai văzut pomenit obiectul ăsta prin unele locuri, dar nu l-am băgat prea mult în seamă – nu mă agit, de felul meu, cu variate care circulă peste tot (şi mai ales la emisiuni „ştiinţifico-educative” de tip teleshopping), aşa că aveam o idee destul de vagă despre el. Dar azi, dis de dimineaţă, m-am trezit cu o vecină care găsise un fel pliant publicitar în cutia poştală, se entuziasmase instantaneu şi apela la mine să-i arăt cum să comande obiectul pe Internet. „De când îl căutam! Trebuie să funcţioneze, l-am văzut şi în show la Beppe Grillo.” (Beppe Grillo e un fel de Gică Contra italian, o combinaţie de Vadim Tudor şi nebunul regelui, pe cât de vehement pe atât de credul şi ignorant.) „Calmati, cara mia!” Mi-am făcut un pic de timp să scobesc pe net după obiectul în cauză şi am găsit repede (long live Google!) situl de prezentare Biowashball. Nici n-am îndrăznit să-mi închipui ce ditamai lada de râme mă aşteaptă acolo! […]

Prezervativele, SIDA şi logica catolică

Faptul că Biserica Catolică, actualmente condusă de cel ce-a fost pentru vreo douăzeci de ani şeful inchiziţiei, nu admite nicio formă de contracepţie înafară de „calendar” presupun că este destul de cunoscut.

Duplicitate de binefacere

[…]

Somebody shoot me

Holy fuck! Era cât pe-aci să prindă aripi bietul computer… Mă tot chinui să scriu un articol lung şi stufos şi pentru a treia oară la rând se întâmplă „ceva” şi se duce pe apa sâmbetei! Prima oară am închis browserul din greşeală… apoi m-am împiedicat de cablul de alimentare… apoi a trebuit să resetez sistemul, că bietul Windows a cedat psihic la stress! Ah, desigur, salvări regulate… N-am avut niciodată prostul obicei de a le face. Poate din cauză că am învăţat să dactilografiez pe o maşină de scris… un Robotron de 15 kile, cum se mai vedeau prin grefe şi secretariate de şcoli până mai acu’ câţiva ani. Sau poate pentru că sunt prea comod din fire ca să mă ocup de toate amănuntele inutile şi irelevante. Pffff… Nevermind. Mulţam de vizită… mai ales că n-am nimic nou şi nimic interesant prin zonă – am fost prin alte părţi vreo două săptămâni sau cam aşa ceva. Şi m-am întors tocmai când a inceput vremea de rahat. Nici nu se putea sincronizare mai perfectă! … Şi dacă mai văd azi încă o reclamă cretină cu Valentino Rossi strâmbându-se în beneficiul nu-ştiu-cărei companii telefonice, arunc televizorul pe geam. Nu că n-ar fi un bun şi cunoscut sportiv şi un băiat drăguţ, dar clipurile alea publicitare sunt absolut cretine! Cum ziceam, nevermind! Later Edit, not worth another post: Am înţeles că lumea caută păcate pe net (malahie, gomorie, alte -ie) şi nimereşte aici. Am înţeles şi că lumea caută Qlarivia şi are răbdare să meargă până la a 5-a pagină pe Google ca să găsească blogul ăsta… Dar n-am înţeles cu ce ocazie trei (!) hit-uri la căutări după cuvintele-cheie „mos craciun neanonim„. WTF?! […]