|
|
De Armand K, 19 decembrie 2012
Am bucuria să anunț mărirea și diversificarea echipei Caveat lector! (Hm… sună un pic cam pompos; să reformulez, deci.)
Am onoarea și privilegiul să anunț dublarea echipei Caveat lector! (Ups, asta sună și mai pompos!)
OK, s-o zicem mai „ca la țară”: de-amu încolò n-o să mai fiu singurul care scrie pe aici, ci o să mai citiți (sper!), ăștia care mai treceți pe aici, și ce scrie Kiti Ara. Cu ocazia asta îi urez un întârziat bun venit și la cât mai multe materiale! (Cu puțin noroc, acum că e cine să-mi facă concurență, poate scriu și eu mai des decât în trecut, când am reușit fenomenala performanță de a scrie, în medie,
De Armand K, 3 august 2012
Când eram mai mic aveam oarecum impresia că lumea care mai circulă pe bloguri are un „simț” pentru ce-i de presupus să conțină secțiunea de comentarii la un articol: comentarii (că de aia se cheamă așa) la articolul publicat pe blog.
Chiar dacă discuția se mai lungește și atinge și alte subiecte, e totuși de presupus ca măcar comentariile inițiale să vizeze ceva din materialul publicat. Și ar mai fi de presupus să aibă o lungime rezonabilă. Sigur, reguli bătute în cuie nu sunt, dar când la un articolaș care tratează religia în școli aterizează un comentariu care n-are nici în clin nici în mânecă cu subiectul și mai are
De Armand K, 15 februarie 2011
Am avut recent parte de câteva comentarii din partea cuiva care folosește nick-ul „Bonobo”. Printre altele, a lăsat un comentariu la pagina „Principii ale umanismului secular”. Paginile respective, spre deosebire de articolele/intrările de blog, le-am publicat cu intenția de a exista ca atare, ca materiale documentare; nu ca discuții. Am uitat însă să dezactivez comentariile la unele dintre pagini printre care și cea menționată. Am rezolvat acum problema, dar, pentru a nu șterge pur și simplu comentariile, și pentru că Bonobo și-a anunțat intenția de a „continua discuția”, redau în continuare comentariul lui și răspunsul meu.
Comentariul lui Bonobo:
la nr.1 sunt de acord
2.Deplângem eforturile de a denigra inteligenţa omului, de a încerca explicarea lumii în termeni
De Armand K, 31 octombrie 2008
Bloggingul e pe cale de a deveni o pandemie –dacă nu a devenit deja între timp. Şi, ca orice epidemie care se respectă, e o boală extrem de contagioasă. I-am rezistat un timp, dar nu pe de-a-ntregul. Nu am avut un blog al meu, dar mi-am petrecut destul timp, prea mult chiar, pe blogurile altora. Poate aş fi continuat aşa, dar mi s-a mai întâmplat să vreau să spun câte ceva care nu-şi găsea locul ca replică prin alte părţi… şi soluţia cea mai bună este să o fac pe blogul meu. De ce Hic sunt leones? HIC SVNT LEONES ET DRACONES este textul care figura în petele albe de pe hărţile romane. Marca terra incognita, zona necunoscută, pentru a avertiza asupra pericolelor care pot exista acolo (leii). Şi mai era şi locul imaginarului (dragonii), unde erau înghesuite toate plăsmuirile. Este locul unde trăiau leii, panterele şi canibalii, dar şi oamenii fără cap şi grifonii, unde îşi aveau sălaşul spiritele şi zeii. Şi din păcate mai avem, în ziua de azi, multe locuri care trebui marcate cu “hic sunt leones et dracones”. Şi pe hărţi şi, mai ales, în mintea oamenilor. Pete întunecate de ură şi intoleranţă, golite de raţiune, mânjite de refuzul de a raţiona şi spoite cu superstiţie.
|
|
Comentarii recente