Despre rolul comentariilor pe blog și un material inedit care va zgudui temeliile cunoașterii

Când eram mai mic aveam oarecum impresia că lumea care mai circulă pe bloguri are un „simț” pentru ce-i de presupus să conțină secțiunea de comentarii la un articol: comentarii (că de aia se cheamă așa) la articolul publicat pe blog.

Chiar dacă discuția se mai lungește și atinge și alte subiecte, e totuși de presupus ca măcar comentariile inițiale să vizeze ceva din materialul publicat. Și ar mai fi de presupus să aibă o lungime rezonabilă. Sigur, reguli bătute în cuie nu sunt, dar când la un articolaș care tratează religia în școli aterizează un comentariu care n-are nici în clin nici în mânecă cu subiectul și mai are și lungimea unei nuvelete, cel care l-a făcut probabil că n-a înțeles prea bine diferența dintre o chestie trântită pe blogul propriu și un comentariu lăsat pe blogul altuia.

Mai concret, la articolul „Vicii ale prevederilor privind predarea religiei în școli” din 12 februarie 2011, mi-a aterizat un lung comentariu împărțit în 3 părți, care începea în forma unei scrisori adresate unui ambasador – nu se știe care, dar formula de deschidere este „Domnule Ambasador” – și continuă cu o capodoperă intitulată „Ora astrală a omenirii”. Cum ziceam, comentariul este un pic cam lung (a se citi „de dimensiunile unei nuvelete” – are vreo 21.000 de cuvinte), așa că nici nu  mă gândesc să-l las ca comentariu. Dar, pentru că nu vreau să răpesc cititorilor plăcerea de a citi o capodoperă de geniu a lui Teodor Ardelean, auto-intitulat „cercetător academician”, un adevărat combo Einstein + Champollion + Chandrasekhar + Coelho + etc. al Carpaților, l-am atașat la articolul de față în format PDF. Have fun! Trăiască inima protonului!