Retragere de la ora de religie

Sunt un pic în întârziere cu tratarea subiectului, dat fiind că noul an școlar a început deja de câteva zile. Chiar mă gândeam că nici n-are rost să scriu ceva dat fiind că pe de-o parte subiectul a fost tratat pe multe alte situri, iar pe de alta blogul meu e unul mic și prăpădit, uitat într-un colț de internet. Dar am văzut surprinzător de multe căutări pe subiectul ăsta aterizate în cele din urmă aici…

Pentru început, ar trebui poate să enunț câteva puncte esențiale:

• Nimeni nu este obligat să participe la ora de religie, indiferent de vârstă sau confesiunea căreia îi „aparține” (sau nu).
• Școala este obligată să accepte cererea de retragere de la ora de religie și să dispună măsurile ce decurg de aici (respectiv nu fi calculată/încheiată media la ora de religie, întocmai ca la cei scutiți de sport pe motive medicale).
• Școala este obligată să accepte cererea fără a pretinde ca aceasta să fie motivată.

Participarea la ora de religie

Cu toate că religia face parte din „trunchiul comun” de materii^[1], și deci școlile sunt obligate s-o includă în programă, participarea elevilor la ora de religie este opțională^[2].

În unele școli e posibil să fie distribuite liste de înscriere la religie — nu m-aș baza prea mult pe asta, însă. În vasta majoritate a școlilor cu siguranță nu se procedează așa. Cine nu vrea să facă ora de religie trebuie să depună o cerere de retragere de la ora de religie.

Depunerea cererii

Am publicat, pe o pagină permanentă, un model de cerere (atașat și acestui articol), obținut prin amabilitatea lui Emil Moise, președintele organizației Solidaritatea pentru Libertate de Conștiință). Acesta va trebui completat (cu modificările de rigoare pentru formule de adresare, tipul școlii etc.), semnat de unul din părinți și depus la secretariatul școlii în două exemplare (unul pentru școală, celălalt va rămâne la elev, datat și cu dovada înregistrării — ștampilă și semnătură în mod normal).

Atenție: la depunerea cererii insistați (cu amabilitate) să fie înregistrată! Școala nu poate refuza primirea/înregistrarea cererii. La orice obiecție, cât de mică, rugați persoana care se ocupă de treaba asta să o înregistreze așa cum este ea redactată.  Personalul de la registratură (secretariat, pentru majoritatea școlilor) nu are calitatea de a cere lămuriri cu privire la conținutul unei cereri depuse. Are, în schimb, obligația de a o înregistra așa cum este primită

Mai mult, cererea nu trebuie motivată în nici un fel — se comunică voința de a nu urma ora de religie și basta, fără nici un „pentru că”.

Cel care are atribuții în legătură cu conținutul cererii este conducătorul instituției, care va trebui să răspundă pentru decizia sa în conformitate cu prevederile legale. Conducătorul instituției nu are dreptul de a cere informații cu privire la apartenența/neapartenența religioasă a elevului, nici nu poate folosi lipsa acestor informații din cerere ca motiv pentru refuz.

• Legea educației nu este specificată necesitatea motivării cererii. Textul legii^[2] spune doar că „la solicitarea scrisă [...] elevul poate să nu frecventeze orele de religie”, fără nicio altă precizare privind conținutul cererii.
• Legea interzice obligarea oricui de a-și declara religia((Art. 5 alin. (6) din Legea nr. 489/2006: Este interzisă obligarea persoanelor să își menționeze religia, în orice relație cu autoritățile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.)), precum și prelucrarea datelor cu privire la credințele religioase ale persoanelor fără acordul explicit acestora^[3].

Comunicarea refuzului de a da curs cererii sau solicitarea de informații suplimentare trebuie să fie făcută în scris de către conducerea școlii.

În cazul în care conducerea școlii (directorul) refuză, în scris, să dea curs cererii sau insistă să ceară informații suplimentare cu privire la apartenența/neapartenența religioasă,  Emil Moise, președintele asociației Solidaritatea pentru Libertate de Conștiință s-a oferit cu multă amabilitate să-i sprijine pe cei aflați în această situație. Datele lui de contact se află pe pagina web a asociației, la adresa www.humanism.ro/contact.php.

Cazul elevilor de 16-18 ani

În cazul celor care nu sunt încă majori, dar au împlinit 16 ani, avem o situație mai aparte, în care Legea educației e în disonanță cu Legea cultelor.

• pe de-o parte, legea educației prevede ca, pentru elevii minori, cererea de retragere de la ora de religie să fie semnată de părinții acestora^[2];
• pe de altă parte, Legea cultelor prevede că alegerea religiei este o opțiune strict individuală a tuturor celor care au împlinit 16 ani((Art. 3 alin. (2) din Legea cultelor nr. 489/2006: [...] copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia.)).

Evident, dacă părinții nu sunt de acord cu opțiunea elevului de a nu urma ora de religie și deci nu-i semnează cererea de retragere, ne aflăm în situația în care deși ar trebui să fie liber să adere (sau nu!) la orice orientare religioasă, în condițiile în care religia este predată confesional în școlile românești, este obligat să urmeze aceste ore împotriva voinței proprii. Această situație echivalează cu supunerea la o îndoctrinare religioasă forțată, explicit interzisă de Legea fundamentală și de Legea cultelor.

Situația unui elev care a împlinit 16 ani și ai cărui părinți refuză să semneze cererea de retragere de la ora de religie, în ciuda dorinței lui, este puțin mai delicată. În lipsa cooperării benevole a administrației școlii, nu există nicio soluție imediată — se află practic într-un vid legal, datorită contradicției mai sus pomenite. Asociația Solidaritatea pentru Libertate de Conștiință (v. mai sus datele de contact) s-a oferit de asemeni, prin președintele ei, Emil Moise, să-i sprijine și pe cei aflați în această situație.