Apropos de asta, dupa ce nascusem si eram la reanimare, o colega de salon extrem de ingrijorata de fetita ei nascuta prematur (nu avea inca cum sa urce la ea sa o vada si fetita era pusa in mediu steril, nu putea fi transportata asa usor, deci mama trebuia sa “se mulga” de laptele necesar fetitei si sa o vada abia peste 2 zile) intreba incontinuu de toate asistentele si femeile de serviciu daca stiu ceva despre fetita ei, cum arata, daca e bine.

Si se trezeste o desteapta “credincioasa” sa-i zica bietei disperate ca mai bine ar vorbi cu preotul de la capela sa-i faca o slujba. .. la care tanara mamica abia mai respira, se inegrise la fata si se uita in gol… crezand ca fata ei nu mai are mult si moare, ca doar de asta sa-i citeasca popa dupa datina…

In zadar a incercat crestina “de buna credinta” sa o linisteasca dupa aia, zicandu-i ca ea a spus asa ca a vazut-o agitata si s-a gandit ca un preot ar mai calma-o si mai bine vorbeste cu un preot, iar daca face popa si o slujba pentru copil, va simti si ea, mama ca plodul e in siguranta de-acum…  yeah, right…